C O P A C ...un copacel frumos mirositor...sau frumos infloritor,o iasomie sau un magnoliu...nu as fi avut nici o grija...viatza e foarte complicata..desi...uneori,asa ne-o facem noi..noua ca oameni,cele mai evoluate,si uneori,paradoxal cele mai involuate ,creaturi de pe frumoasa noastra planeta,ne place foarte mult sa ne complicam viata...ptr ca apoi sa avem de ce sa ne plangem si ...sa ne dorim sa ne fi nascut copaci...
.....................................................................................................................................................
doar o saptamana a trecut de cand am revenit...am revenit la realitate...din nou in bucuresti...din nou in puscaria 27,celula 137...ce plictiseala...mai am doua luni..hai fie 3 ..de stat..avem pana si camera de gazare in puscaria noastra minunata...e la capatul holului...duhoarea amoniacala ce vine din directia aia iti da de fiecare data cand deschizi usa o palma usturatoare...asa de-a dreaq..ca sa te trezesti,sa iti amintesti unde esti...poate asa e mai bine...poate in felul asta voi invatza sa apreciez ceea ce am...am ajuns sa multumesc celui de sus si ptr o buda normala...una in care nu imi amortesc picioarele,una in care nu stau cu cracii in pisat,una in care nu ma ustura nasu mirosind pisatul altora
...sa stai si sa te uiti la tavan...imi lipseste punctul rosu de anu trecut..punctuetzul meu de pe tavan...prietenul meu cel mai bun...el stia tot...imi alunga gandurile...ma ajuta sa adorm...nu mai pot sa dorm..sunt intors pe dos...un ceas antiorar...simt ca in loc sa ma dezvolt in acesti ultimi doi ani...am involuat..fir-ar al dreaq de bucuresti cu toata tigania si prostia lui...mi-e sila de ceea ce am ajuns...stiu cum as vrea sa fiu,dar nu stiu cum sa ajung acolo...ma simt pierdut intr-o mlastina...am citit undeva...viatza:o mlastina de rahat frumos mirositoare...tare..foarte tare frate...bucuresti futut...
gata...punct..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu