Am vazut "The Bucket List" si mi-a batut un cui in cap filmul asta...nu e o problema la care nu m-am mai gandit ,dar parca acum dupa ce am vazut totul pus in scena...nu stiu,m-a facut sa imi amintesc ca si eu am facut o astfel de lista o data...
Ce ai face daca ai sti ca mai ai 6 luni de trait?
Am auzit multa lume spunand ca viata le-ar fi mult mai usoara daca ar sti cu precizie zia in care vor muri.Oare asa sa fie? De doua zile incoace ma tot gandesc: Ce as face daca mi s-ar spune ca peste 6 luni voi muri?
Ma gandeam la cel putin 2 variante: Prima ar fi ca mi-as continua viata exact asa cum este,fara sa spun nimanui ceea ce stiu.Nu cred ca as suporta sa vad atatea fetze care ma privesc cu compasiune ca si cum ar sti exact cum e sa stii ca mori peste 6 luni.Nu stiti cum e! A doua variant ar fi ca mi-as face de cap.As incerca sa fac lucruri pe care nu le-am facut.Poate mi-as face un tatuaj.
Apoi apare problema sufletului.Poate ar fi foarte bine ca macar pe ultima suta de metri sa ma gandesc si la el.Poate ca m-as calugari,m-as izola pe un varf de munte,doar eu si cu mine si as astepta...as astepta "Il grande finale".Cred ca fiecare dintre noi ar reactiona in felul lui la o astfel de provocare,daca pot sa ii spun astfel.Ii spun provocare,nu neaparat pentru ca trebuie sa "bati " pe cineva,de obicei din provocari se scapa cu viata,din cancer nu.Ii spun provocare pentru ca mori...mori si trebuie sa faci ceva inainte de a da coltu'.
Normal ca se pune problema de varsta.Nu poti sa compari ultimele 6 luni ale mele cu ale unui mos de 80 de ani.Nu cred ca avem aceeasi scara de evaluare a timpului ramas.El si-a trait viata.Eu...nu.
Cred ca as face cateva dintre lucrurile care "trebuie" facute intr-o viata : as sadi un copac,as scrie o carte(de aberatii,normal,doar nu sunt in stare sa scriu altceva) si as face un copil.As sadi un copac,un magnoliu cred,mi se pare una dintr cele mai frumoase plante.As scrie o carte de filozofie,filozofia mea.As face un copil,normal ca nu singur,cu cineva.Pur si simplu cred ca as simti nevoia sa las ceva in urma mea.Un copil.O Rebeca sau un Carol. O Miruna sau un Robert.
Uneori uitam cat de fragili suntem,cat de efemeri...o suflare de divinitate si ne-am stins...asemeni lumanarilor de pe tort...in grupuri...grupuri din ce in ce mai mari...
Buna dimineata :)
Peste 4 luni fac 22
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu