Amintirile ma rascolesc, aminti... wtf?! (I)

Da, in caz ca nu ti-ai dat seama pana acum sunt o persoana care traieste in trecut, sau de fapt nu, imi iau energia din trecut, traiesc in prezent si visez la un viitor luminat si cu verdeata (hai ca m-am scos!). Si in caz ca acum iti tragi o palma peste frunte si-ti dai ochii peste cap "Nu din nou!", te anunt ca nu voi vorbi despre femei si bla bla, chestii siropoase. Azi ma gandesc la alt gen de experiente pe care le-am trait. Ma gandesc la calatorii. Rad si acum cand imi amintesc, copil fiind (nu cutreieram paduri stai chill!) visul meu era ca atunci cand voi fi mare sa ma fac turist, asta dupa ce am renuntat la ideea de a ma face musafir (toata lumea zicea ca asta e o prostie :P ). Deci, turist voiam sa ma fac! Sa cutreier lumea in lung si-n lat, sa vad chestii, sa miros chestii si mai ales, sa gust chestii. Voiam niste experiente care sa imi rasfete toate simturile.

Am avut norocul sa devin turist inca din frageda-mi pruncie. Pasaport am de la 5 ani, cred ca am ajuns la al 5-lea (am pierdut vreo doua pe parcurs). De la 5 ani pana la 14 am avut placerea de a-mi petrece minim o luna pe an in Belgia. Acest lucru a transformat tarisoara aia cat trei judete de ale noastre in a doua mea tara. Tare mi-a placut! Oamenii, limba flamanda, pe care am ajuns sa o vorbesc in asa hal incat dupa 3 luni uitasem romana (era sa faca atac de cord bunica, "Ati nenorocit copilu'!" parca o aud si acum), cartofii prajiti cu maioneza, gradinita, modul lor de viata, tot!.
De la 14 ani m-am reprofilat, mi-am regasit radacinile latinesti si m-am indreptat spre cea care va deveni a treia mea tara: La bella Italia! Cred ca daca ar fi sa adun, mi-am petrecut pana acum 1 an jumate din viata in Belgia si vreo 2 in Italia. Toate vacantele de vara, de iarna si de Pasti fie ele de liceu sau de facultate au avut aceeasi destinatie. Ok, acum nu va imaginati ca am mers la shopping la Milano sau alte tampenii de genu', nu. Intamplarea a facut ca in momentul de fata toti cei dragi mie (the family) sa locuiasca acolo. Mama, frate-meu, unchi, matusi, veri si verisoare, ce mai? ne-am mutat acolo tot clanul.

Va urma...

LATER EDIT:  ca sa nu ziceti ca va las cu ochii-n soare (chiar daca e 1:30) o avampremiera la ceea ce va urma: The EUROAVIA Experience!

British Animal Voiceovers

Copiii spun lucruri traznite

La ce folosesc sprancenele?
Sprancenele folosesc ca sa tine fruntea sus, sa nu-i vina fruntea pe ochi.

Ce sunt amprentele?
Amprentele e cand punem mana pe o clanta si raman degetele acolo si le gaseste politia.

Ce este sufletul?
Suflet este cand iti pune mama prajituri pe farfurie si tu ii lasi prajituri si lu' ala mic.

Ce este tristetea?
Tristetea e cand un om vine la altul si bea mult.

Ce inseamna cuvntul "modern"?
Modern e cand vezi ceva frumos si scump si n-ai bani.

Ce este igiena?
Igiena este cand vin neamurile si vad ce curat e in casa.

De ce isi fac oamenii cadouri?
Oamenii isi fac cadouri ca sa nu fie nesimtiti.

De ce se pun potcoave la cai?
La cal se pun potcoave sa nu cada calul pe spate atunci cand pune frana.

Beat mort sau mort beat? :))

Click-ul potrivit la momentul potrivit

Poze facute exact atunci cand trebuia :D Enjoy!

Mai multe imagini pe Radio JJ

Cadou de Dragobete

Un cadou interesant pentru o iubita interesanta. Pana una alta eu ma duc sa ma ascund in beci. Azi e Dragobete.

Mari mesteri inca in viata

In cazul acestor "mesteri" nu prea se aplica zicala: "Daca vrei ceva bine facut, fa-o cu mana ta!" (si ia nu va ganditi la prostii! :P).

Restul pozelor le puteti vedea pe RADIO JJ (Facebook)

Ultra Low Cost Flight

Si astfel s-a dat un nou sens expresiei "low cost flight".

De pe fundul sacului

Scotocind azi prin folderele rasnitei mele numite computer, in incercarea de a face putina ordine (no chance with that!) am dat peste niste poze, destul de hilare. Poate pe unele dintre ele le stiati deja, oricum merita revazute. Foarte tari cei care le-au retusat/adaugat comentarii, unele sunt de-a dreptul dementiale. Enjoy!

PS:// dati click pe poze daca vrei sa le vedeti mai mari :)

De vorba cu mine insumi

Stau la Eroilor si astept 123-ul, nu mai rezistam in metrou, aveam nevoie de aer. Ascult ceva cantec bisericesc, clasic, un compozitor francez a carui nume incepe cu "F", care a compus celebrul "Requiem", nu-mi vine numele in minte acum si oricum nu e important.
Ma gandeam cum ar fi sa sar in fata coloanei de masini. Stai linistita, n-am ganduri sinucigase, sau nu e doar atat. Imi place sa ma gandesc mereu la variante. De multe ori vad viata ca un scenariu de film. Viata in general, nu doar viata mea. Vad variante si optiuni, situatii, fapte si intamplari. De exemplu la faza cu saritul in fata masinilor. Cred ca ar fi un film interesan, cam tragic ce-i drept, dar fara indoiala, interesant.

M-am tuns si poate e printre putinele dati cand chiar imi place cum a iesit. Arata bine, e exact ce voiam, in functie de cantitatea de gel sau fixativ poate fi elegant sau mai...nush, putin elegant, nu imi vine in minte nici un alt cuvant. E bine...

Live blogging

Acum ca tot mi-am instalat aplicatia mobila de blogging a celor de la Google/Blogger mi-am zis sa o si incerc, asadar iata prima postare cu adevarat "mobila". Adevarul e ca in comparatie cu varianta folosirii blogger-ului via browser-ul de pe telefon, folosirea aplicatiei e mult mai facila. Apropos, pentru cei ce au un telefon mobil ce ruleaza pe Android, puteti gasi aplicatia in Market cautand dupa "blogger".

Sunt in metrou. Ma duc spre Regie, cu o oarecare reticenta, ce-i drept. Ma bucur ca am scapat de ea, dar inca mai am un sentiment ciudat. E ca si cum mi-ar fi intrat in piele asemeni unei duhor care refuza sa-ti iasa din nari chiar si dupa multiple spalari. Da, recunosc, am trait si experiente faine acolo, am cunoscut oameni pe care ii tin aproape, insa din pacate, puse in balanta, lucrurile rele sunt mai grele decat cele bune...mai ales primii doi ani, poate cei mai groaznici traiti vreodata. Cand ma gandesc la acele momente imi vine in minte textul de la "Hotel Cismigiu" cu accentul pus pe "intr-o hruba la cap de coridor" si "stam cu cracii-n pisat". Daca imi citesti primele postari, o sa iti dai seama in ce stare eram.

Ce de fete frumoase sunt in metrou. God bless Romania!

Vorbim mai tarziu, tre' sa cobor!

Un om la varsta "PREA"

Venind azi de la munca spre casa, cu 3 ore peste program (Normaaaal! F@!6$"&!!!!), mi-a venit in minte raspunsul la intrebarea "De ce nu sunt intr-o relatie in momentul de fata?" (asta ca sa nu zic "Io de ce nu am pretena?!?" dar n-am zis-o ca as fi fot prea jenibil). Asaaaa, raspunsul este ... PREA! Stati, nu va ambalati prea tare ca vin si explicatiile. Asadar:

PREA ocupat cu jobu' - cand esti intre 10 si 14 ore intr-un birou cu inca 4 tipi, ai slabe sanse sa vina vreo fotomodeala sa bata la usa si sa-ti ceara mana. Bine, asta in cazul in care nu esti ghei, ca atunci te vei simti minunat la acel everyday sausage party. (sic!)

PREA gras - no comment aici, mi-o zic in fiecare zi si totusi nush de ce nu slabesc nici un gram. Hmmm, cred ca ar fi momentul sa nu mai zic nimic si, eventual, sa ma apuc sa si fac ceva.

PREA tanar pentru o relatie de durata - si aici ma refer cu o tipa in jurul varstei mele. De ce? Pentru ca tipele la varsta asta cam incep sa se gandeasca la maritis si pentru mine asta e bonner killer. Numa' de insuratoare nu am chef acum, sau peste 5 ani, poate nici peste 10... ma intelegi tu.

PREA batran pentru relatii cu fetiscane de liceu care n-au chef de maritis - la moaca mea de pedofil cu acte, nici nu ma lasa astia sa ma apropii de gardul vreunui liceu, daramite sa ma mai bag si in vreo relatie de genu'. Oricum, nu stiu ce as putea cauta intr-o astfel de relatie.

PREA tanar si fara bani pentru o relatie cu o pitipoanca buna - din nou nu stiu ce satisfactie as putea avea dintr-o astfel de relatie, dar am zis s-o scriu si p-asta daca tot mi-a venit in minte.

PREA neinteresant pentru o relatie cu tipe mai in varsta -  tipele mai in varsta fie cauta un sot, vezi cazul de mai sus, fie cauta sarea si piperul, barbatul ideal, ca doar nu-i degeaba singura la varsta asta. Cum nu sunt niciunul dintre "the one-si" si variata asta pica.

PREA prost la pat pentru a fi amantul unei femei mai in varsta, cu bani si situatie - ok, poate nu trebuia sa mentionez si varianta asta, dar ce sa facem, adevarul doare de cele mai multe ori. Oricum trebuie sa recunoastem, astfel de femei au nevoie de un barbat adevarat, un James Bond mioritic, rafinat, stilat si cu ... MARE! Deci, mai am de crescut...pe toate planurile.

Solutia problemei? Sa mor io daca o cunosc, ca doar daca nu ar fi nu s-ar povesti...aici. Sau cu alte cuvinte, ai vreo solutie?


PS:// daca ti-a placut, nu uita sa dai share (butoanele de mai jos). Multam!

Burete uscat

E una dintre acele zile in care imi vine sa imi fac un bagaj mic si sa plec. Unde? Nu stiu si nici nu cred ca ar conta. Undeva departe. Pe o insula pustie...

Are careva o insula pustie?

Una care sa aiba nevoie de un ingrijitor/supraveghetor. Vreau un hamac si o biblioteca mare, plina de carti.
 Nu, nu ma voi lasa acum  prada carcotasilor pe care parca ii si aud spunand : "si tantarii, mancarea...si Internetul?!" Da, probabil mi-ar lipsi Internetul, la urma urmei sunt un online junkie...

Oricum, ideea e cea de evadare, conteaza mai putin locul sau timpul. E sentimentul ala de libertate care imi lipseste mai nou. Viata de corporatist te leaga. Te leaga de afurisitul ala de scaun din fata calculatorului care indiferent cat de comod ar fi, tot face sa ti se amorteasca curu' dupa 14 ore de stat pe el. Legat de tampenia aia de monitor care iti fute ochii, in aceleasi 14 ore in care incepe sa ti se putrezeasca partea opusa. Si sa nu mai zic de creier pe care il simt tot mai uscat si sterp, asemeni unui burete uscat. Simti cum pe zi ce trece esti mai lipsit de valoare si ca in loc sa progresezi, regresezi spre un mandru statut de molusca leguminoasa. Halal viata!