Acasa...traind din amintiri...

Ma apuca nostalgia cand sunt acasa...cel putin cred ca asta e. Intr-un fel sunt speriat, speriat pentru ca de fiecare data cand sunt aici realizez cat de multe s-au schimbat. Nimic nu mai e la fel...oameni, locuri, sentimente si trairi, toate s-au dus. Unde? Nu stiu, dar as da orice ca sa le pot readuce inapoi. De ce? Pentru ca atunci cand au disparut au luat cu ele ceva foarte important pentru mine: m-au luat pe mine, l-au luat pe Iulian si tare mult mi-as dori sa il pot aduce inapoi. Cine sunt? Incotro ma indrept? Iata un punct la care am ajuns cand majoritatea lumii aflata in aceasta pozitie se considera pe o traiectorie bine definita. Nu, nu e cazul meu. Ma simt neimplinit, ma simt ca o schita, schita unui desen neterminat si culmea, habar nu am ce linii sa mai trag si unde. Se spune ca locul il face pe om, toti ne nastem egali, mediul in care ne dezvoltam ne face ceea ce suntem in final. Suntem produsul factorilor inconjuratori, dar ce se intampla cand toti factorii inconjuratori dispar? Mereu am fost adeptul inceputurilor, am vrut sa iau totul de la inceput, dar parca acum mi s-a terminat resursa, simt ca lipseste ceva, lipseste mediul care sa nutreasca modelarea mea. Sau poate sunt modelat deja si asta e produsul finit, in cazul asta....e trist :)

Participa la Money Quiz! Castiga un Laptop!

Money Quiz! o noua campanie a celor de la Money.ro. Participi zilnic timp de 2 saptamani, raspunzi la intrebari si castigi puncte. Tot pentru puncte poti sa inviti prieteni. Premiile sunt un Laptop HP si o multifunctionala tot HP.

Succes!

Money Quiz - Inscrie-te acum!

October in May....

Asculta mai multe audio Divertisment

de ziua mea...

Iar sunt cu curu'-n sus de ziua mea. De ce cacat tre sa fiu eu futut de ziua mea, in fiecare an? Nu la propriu, despre asta poate ca nu m-as plange chiar atat sau deloc (totusi fetelor, sa nu va vina idei! :P). In fiecare an, in primul rand aproape ca uit ca e 20 mai, asta nu-i nimic, au altii grija sa imi aminteasca. Dar sunt foarte trist, foarte trist pentru ca mi se pare trist sa fie ziua ta, sau pentru ca se intampla de obicei ceva care sa imi intoarca lumea su susu-n jos. Imbatranim constant, dar imi amintesc lucrul asta in fiecare an pe 20 mai. Ma sperie, nu neaparat batranetea sau moartea nici atat, ma sperie maturizarea, ma sperie faptul ca vine vremea in care lumea se asteapta la ceva de la tine, vrea sa fii responsabil, sa te comporti ca atare. Vine varsta la care trebuie sa zbori din cuib, trebuie sa incepi sa stai in sfarsit pe picioarele tale. Si asta, e din punctul meu de vedere, trist. Nu mai pot sa lenevesc, nu mai pot sa fac ce vreau, sa ma imbrac cum vreau, sa beau ce vreau si cat vreau, nu mai pot sa pierd noptile aiurea ratacind printre site-uri si bloguri. Cu alte cuvinte se cam termina distractia, and this is sad. Ce sa facem, oftam si ne acceptam soarta. Pana una alta, La multi ani mie! :)

Solutia pentru criza: sex oral

Intr-o benzinarie, un proaspat pensionar alimenta, atent sa nu depaseasca 10 lei, Dacia sa subreda model 1982.
La pompa de alaturi, o tanara superba coboara dintr-o la fel de superba decapotabila, cautand zadarnic din priviri un pompagiu.
Omul nostru, se ofera fastacit sa o ajute.
Dupa un schimb sumar de amabilitati omul isi ia inima in dinti si isi exprima fatis nedumerirea:
- Domnisoară, eu am lucrat 40 de ani la stat si nu am reusit sa imi cumpar decat Dacia asta pe care o vezi. Dumneata ce servici ai sau cu ce te ocupi de iti permiti asemenea bijuterie de la varsta dumitale atat de frageda?
- Cu sex oral, tataie, raspunse amuzata.
- Cum, zise omul iesindu-i ochii din orbite, adica iei muie?
- Nu, tataie. Eu fac sex oral, muie ai luat dumneata, timp de 40 de ani, muncind la stat...

dor, dor de tot

cateodata ma apuca nostalgia sau, mai pe romaneste, ma apuca dorul. chestia asta mi se intampla cand ma duc acasa, cand stau in localul preferat si imi amintesc de clipele petrecute acolo cu prietenii mei. ce vremuri frumoase! mi-e dor de modul lor de gandire, de viata miserupista ce o traiam atunci. din punctul meu de vedere anii de liceu sunt cei mai frumosi, nimic nu egaleaza asta.

cel mai dor imi e de glumele pe care le faceam, de modul in care radeam unii de altii. radeam ca intre prieteni, nimeni nu se supara si stiai ca la un moment dat o sa iti vina si tie randul. radeam de costel cand se combina cu vreo grasa, mai ales la betie, si doua saptamani dupa il intrebam in fiecare zi ce mai face noua sa achizitie. normal ca el nici nu mai stia cum o cheama :)). radeam de george si de atitudinea lui macho cand venea vorba de fete, la un moment dat stiu ca era "the latin lover a.k.a. pepe". radeam de mine si de problemele mele cu viata, mereu am fost de parere ca eu am inventat curentul "emo". radeam de grasimea lui valer sau de hanging po' a lui flo. ce vremuri frate!

chiar mi-e dor, mi-e dor si doare, uneori le simt lipsa, foarte, foarte tare...
as da multe din ce am acum sa pot da timpul inapoi... cand am fost acasa am mers la o cafea in lord's pe la amiaza. m-a cuprins o tristete de parca eram la inmormantare, imi aminteam de cum mergeam la un ceai sau la un capucino cu george si stateam cateva ore bune facand probleme la fizica si cand incepea sa vina lumea, incepea si party-ul. cred ca recordul personal la ore de stat in lord's e de 13 ore in continuu :)) i'm not a loser! era pur si simplu un alt stil de viata, fara orgolii ampulea, fara idei de mare popularitate in cap, conta sa ne simtim bine unii cu altii si atat. se pare ca vremurile se schimba si oricat de dureros ar fi trebuie sa acceptam asta...sau nu. cand sunt in conjurat de "prieteni" vreau sa pot sa fiu eu, nu vreau sa fiu un eu cenzurat, care are grija ce spune. ma cenzurez destul in compania altora, nu vreau sa fac la fel si in grupul de prieteni, iar daca asta se intampla, well poate nu sunt intr-un grup de prieteni...shit happens asta e, mereu am fost un singuratic si probabil la fel o sa fie si pe mai departe, asta mi-e soarta, mi-o accept.

punct.

Office 2010 - The Movie!

Funny :)