Iar sunt cu curu'-n sus de ziua mea. De ce cacat tre sa fiu eu futut de ziua mea, in fiecare an? Nu la propriu, despre asta poate ca nu m-as plange chiar atat sau deloc (totusi fetelor, sa nu va vina idei! :P). In fiecare an, in primul rand aproape ca uit ca e 20 mai, asta nu-i nimic, au altii grija sa imi aminteasca. Dar sunt foarte trist, foarte trist pentru ca mi se pare trist sa fie ziua ta, sau pentru ca se intampla de obicei ceva care sa imi intoarca lumea su susu-n jos. Imbatranim constant, dar imi amintesc lucrul asta in fiecare an pe 20 mai. Ma sperie, nu neaparat batranetea sau moartea nici atat, ma sperie maturizarea, ma sperie faptul ca vine vremea in care lumea se asteapta la ceva de la tine, vrea sa fii responsabil, sa te comporti ca atare. Vine varsta la care trebuie sa zbori din cuib, trebuie sa incepi sa stai in sfarsit pe picioarele tale. Si asta, e din punctul meu de vedere, trist. Nu mai pot sa lenevesc, nu mai pot sa fac ce vreau, sa ma imbrac cum vreau, sa beau ce vreau si cat vreau, nu mai pot sa pierd noptile aiurea ratacind printre site-uri si bloguri. Cu alte cuvinte se cam termina distractia, and this is sad. Ce sa facem, oftam si ne acceptam soarta. Pana una alta, La multi ani mie! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu