ma simt de multe ori suferind...sunt un handicapat...sunt handicapat dar nu fizic ci mai mutl emotional...si cel mai dureros e ca tipul asta de malformatie sentimentala nu prea are tratament...ma simt incapabil de o relatie...mi-e frica sa arat cu adevarat cine sunt...mi-e frica sa nu ma transform intr-un animal...chiar nu imi pasa...nu imi pasa de nimeni...mi-e frica sa dau frau liber unor astfel de ganduri...mi-e frica sa nu ma transfor intr-o bestie...o bestie care sa fie in stare sa calce pe cadavrul oricui doar pentru a-si indeplini idealul...
mi-e greatza pentru ca nu ma simt in stare sa raspund cu aceeasi moneda...adica daca cine va ma iubeste nu pot sa iubesc la randul meu...sau si daca o fac...e totul mult prea superficial..parca doar de dragul celui care ma iubeste...
mereu am vrut sa fiu altceva decat ceea ce sunt, dar parca niciodata pana acum dorinta asta nu a fost intr-atat de arzatoare ca si pana acum...si poate de multe ori ma contrazic...o fac ptr ca nu stiu cine sau ce sunt...si cel mai grav e ca nu stiu nici cine sau ce vreau sa fiu cand voi fi mare...'
sa ma izolez pe varful muntelui sau sa ma arunc in mijlocul multimii, sa imi iau viata in dinti...sa tai si sa spanzur vazandu-ma doar pe mine si nimik in jurul meu...
nu stiu...inca mai caut...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu