Sunt infometat, mi-e foame, dar nu de paine ci de carne
Astept cu nerabdare ziua in care, sub greutatea pleoapelor, ochii
mei vor inceta sa mai priveasca,
Trupul va inceta sa mai respire
Caldura sa se va risipi
Va incalzi pamantul
Imbratisandu-l
Sarutandu-l.
Mortul voi fi eu
In jurul meu plangandu-ma
Fi-vor ei, prietenii mei,
Se intreaba toti
De ce?
Mama mea plange, la fel si el
Fratele meu
E si tatal meu acolo, si bunica
Si toti ceilalti,
Si toti se intreaba
De ce?
De ce?
..........................................................
Pentru ca am simtit ca, pe zi ce trecea, eram tot mai mult de
dincolo decat de aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu