...ce tare...am inghetzat pe un pod sinistru de fier uitandu-ma la trenuri...dar paradoxal a fost unul dintre cele mai faine momente pe care le-am trait vreodata...stand si privind-o cum se agita...naiva ca un copil...trecand dintr-o parte in alta a podului...cauta ceva...isi cauta visul ce-l visase cu o seara in urma...sunt bucuros...nu fericit...pentru ca fericirea e ceva ce se castiga in timp...sunt bucuros ca am vazut-o...mi-a inseninat fatza.Mi-a adus bucurie in suflet ...si asta doar privind-o...ce usor sunt de multumit...atat de putin pentru ea, atat de mult pentru mine...nici n-ai idee fato!!!
iti multumesc....si sper ca va mai urma....:-*
ps:// bumblebee...destul de optimist???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu