Prietenii stiu de ce

 

Dragoste intre prieteni

"Between men and women there is no friendship possible. There is passion, enmity, worship, love, but no friendship." Oscar Wilde

Avea dreptate Oscar cand a spus-o... Nu neaparat pentru ca e imposibila, dar mai ales pentru ca e greu de continuat, prietenia, mai devreme sau mai tarziu duce la altceva. Parca nu am realizat niciodata cat de greu poate fi sa faci pasul asta, sa treci de la prietenie la dragoste. Necesita mult mai multa munca de convingere, parca niciodata nu esti luat in serios. Relatia devine asemeni unei relatii homosexuale neimpartasite de ambele parti. Adica tu o placi, o vrei, vrei sa o saruti, sa o strangi in brate, culmea, ea stie asta, insa asemeni unui vechi amic, ii vine greu sa creada ca ceea ce era atat de lipsit de obligatii ar putea deveni o relatie in toata regula.

Apoi mai e un aspect, cel putin din punctul meu de vedere: Ce se intampla daca relatia o data pornita se va termina rau? Sunt dispus oare sa imi asum riscul de a pierde o prietena atat de draga? Sunt constient ca dupa acest pas, nu prea mai este cale de intoarcere, nu va mai fi niciodata la fel.

Pe de alta parte, oare nu asta imi doresc? Din punctul meu de vedere, partenerul ideal, mai ales unul "de cursa lunga" e cel mai bun prieten, in varianta feminina. Asta mi-am dorit mereu, cineva care sa fie mai mult decat iubita, vreau pe cineva care sa fie in acelasi timp prieten, sora, mama. Cineva cu care sa iti impartasesti ideile, aspiratiile, gandurile, cineva caruia sa nu ii fie frica sa iti spuna ca esti prost in fata, cineva care sa te certe atunci cand gresesti si sa te sarute atunci cand esti prostut.