"Between men and women there is no friendship possible. There is passion, enmity, worship, love, but no friendship." Oscar Wilde
Avea dreptate Oscar cand a spus-o... Nu neaparat pentru ca e imposibila, dar mai ales pentru ca e greu de continuat, prietenia, mai devreme sau mai tarziu duce la altceva. Parca nu am realizat niciodata cat de greu poate fi sa faci pasul asta, sa treci de la prietenie la dragoste. Necesita mult mai multa munca de convingere, parca niciodata nu esti luat in serios. Relatia devine asemeni unei relatii homosexuale neimpartasite de ambele parti. Adica tu o placi, o vrei, vrei sa o saruti, sa o strangi in brate, culmea, ea stie asta, insa asemeni unui vechi amic, ii vine greu sa creada ca ceea ce era atat de lipsit de obligatii ar putea deveni o relatie in toata regula.
Apoi mai e un aspect, cel putin din punctul meu de vedere: Ce se intampla daca relatia o data pornita se va termina rau? Sunt dispus oare sa imi asum riscul de a pierde o prietena atat de draga? Sunt constient ca dupa acest pas, nu prea mai este cale de intoarcere, nu va mai fi niciodata la fel.
Pe de alta parte, oare nu asta imi doresc? Din punctul meu de vedere, partenerul ideal, mai ales unul "de cursa lunga" e cel mai bun prieten, in varianta feminina. Asta mi-am dorit mereu, cineva care sa fie mai mult decat iubita, vreau pe cineva care sa fie in acelasi timp prieten, sora, mama. Cineva cu care sa iti impartasesti ideile, aspiratiile, gandurile, cineva caruia sa nu ii fie frica sa iti spuna ca esti prost in fata, cineva care sa te certe atunci cand gresesti si sa te sarute atunci cand esti prostut.
Sorry, nu merge asa. Prietenia e prietenie, dragostea e dragoste si unde-i una nu prea mai e loc de cealalta ;)
RăspundețiȘtergereDragostea asta nu vine cum vrei tu si de multe ori are atatea forme... Sunt de parere ca ... traieste clipa. Indiferent ce se va intampla mai tarziu.
RăspundețiȘtergereDaca incepe bine se va continua bine, daca incepe prost, se va termina prost, zice un coleg d-al meu.
RăspundețiȘtergereT.
Ai dreptate, si eu am ajuns sa imi iubesc cea mai buna prietena, suntem de 4 ani amici asa, am vorbit despre asta in momentul cand ea s-a despartit de prietenul eu, o relatie de 5 ani, deci era cu el cand ne-am cunoscut noi, am ales sa vorbim si nu sa trec direct la fapte, o respect prea mult, si parca in suflet prevedeam ca o sa ma refuze, ceea ce s-a si intamplat, pentru ca asta e realitatea, poate noi barbatii nu suntem asa, dar femeile vor sa simta de la inceput ceva pt un barbat, de cand te cunosc vor sa te vada ca pe un posibil iubit, partener, daca ajungi intr-o relatie de amicitie intervine obisnuinta si nu mai e loc si de dragoste. E greu sa accepti ideea ca vede in tine doar cel mai bun prieten, poate esti mai apropiat de ea decat e insusi iubitul ei, cum e cazul meu cu tipa asta, si totusi nu te vrea ca iubit... Si eu gandesc la fel ca tine, cea mai perfecta relatie de iubire ar fi cu cea mai buna prietena, ne-am obisnuit enorm de mult unul cu altul, ne stim toate problemele, ne stim viata, ne cunoastem, ne respectam, dar de iubit... eu da, ea nu... Si a trebuit sa fiu martor cand ea si-a facut un alt iubit, iti dai seama ce greu mi-a picat, dar asta e realitatea si tre sa o acceptam. Bineinteles, suntem in continuare cei mai buni prieteni.
RăspundețiȘtergereMda, banuiesc ca in momentul in care se contureaza clar o prietenie, in mintea celuilalt nu exista loc de mai mult... Probabil pentru ca ii e imposibil sa vada...pasiune.
RăspundețiȘtergereIntradevar noi femeile trebuie sa avem feelingul de la inceput, eu una, daca ajung sa consider un baiat ca fiind cel mai bun prieten,slabe sanse sa se aprinda scanteia mai apoi..
RăspundețiȘtergereIn acelasi timp cunosc sentimentul, deoarece am ales sa fiu prietena cu un tip de care m`am indragostit de la inceput doar ca sa il am aproape si sa ma alin..oarecum
stai asa: sa fii cu cineva dupa ce ati fost prieteni(amici) sau sa fii cu cineva si acel cineva sa iti fie prieten? eu inteleg a doua varianta din postarea ta (sau poate ca asta vreau sa inteleg).
RăspundețiȘtergeresunt foarte de acord cu a2a varianta si eu chiar i-am zis lu' jean valjean din start ca vreau sa fiu prietena lui si apoi iubita si asa mai departe.
mi se pare corect, normal.. un prieten vine la tine si-ti spune ce-are pe suflet, ce-l doare, ce-l supara.. eu asta vreau sa fac si asta astept in schimb. it takes 2 si nu e intotdeauna numai lapte si miere..
Raspuns: depinde de fiecare. :)
Daca femeile cred ca trebuie sa le placa de un barbat de la prima intalnire ca sa-l considere un potential iubit atunci eu sunt o femeie care gandeste ca un barbat... eu nu consider pe cineva de la prima intalnire... am un amic de doi ani cu care ma inteleg super bine, vorbim in fiecare zi, o fost alaturi de mine intotdeauna si cand aveam relatii si imi trebuia ajutor sau un sfat era acolo pentru mine, sa ma ajute... ma rog, am terminat cu relatile si sunt singura deja de cateva luni... si incep sa am sentimente pentru acest tip... dar incerc sa le suprim pentru ca nu vreau sa se schimbe prietenia asta fantastica... plus ca suntem si la distanta... cred ca prietenia inainte de o relatie e mai stransa decat aia dupa o relatie intre cei doi... si nu vreau distanta acea in prietenie daca ar fi sa se termine relatia, asa ca mai bine imi suprim sentimentele
RăspundețiȘtergere