Făcând o paralelă între lumea ce ne înconjoară şi Mafie observi că, în principiu, regulile după care funcţionează ambele sunt cam aceleaşi.
Pe cine cunoşti, cine te cunoaşte, cât eşti de dispus să-ţi încalci principiile şi cât eşti de lipsit de scrupule, câţi bani ai, sau n-ai, toate acestea sunt nişte "valori" care pot să te ridice sau să te doboare în lumea Mafiei. Sunt monede de schimb, atuuri care îţi pot asigura succesul. Însă doar acolo?
Cineva, dintr-un exces de zel cinic ar putea spune că Mafia e mai onestă decât lumea înconjuratoare. Acolo toate sunt la vedere. Ştii de cine să te fereşti şi pe cine să ajuţi, ştii la cine să dai şi de la cine să iei. În lumea mea şi a ta însă, e altfel decât în lumea lor. Suntem înecaţi în ipocrizia noastră cea de toate zilele, supradozaţi de bârfă şi minciună şi suntem mânaţi de o sete nestăvilită de scandal. Facem din ţânţar armăsar zilnic şi tindem să ne murdărim şi să înghiţim mocirlă doar pentru a provoca pe cineva.
Nimic nu mai e sfânt, totul are un preţ. Dragostea se vinde la colţ de stradă, viaţa se dă şi se ia cu uşurinţa marunţisului, credinţa se măsoară în sutane, cădelniţe şi metri-turn, iar prietenia se vinde pe-un pumn de arginţi.
Te întrebi încotro duc toate acestea, deşi în adâncul tău ştii deja răspunsul. Te doare însă, realizezi că nu prea există scăpare, că nu mai e nimic pur şi că te scufunzi odată cu această casă de nebuni care este Lumea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu