Pagini

duminică, 31 octombrie 2010

Andiamo a Parigi! Andiamo a Venetia! Andiamo via di qua!


Ascultand un fragment din Concertul de Anul Nou al lui Strauss imi aminteam de visele pe care le aveam acum cativa ani cu Costel. Ne faceam noi planul ca intr-o iarna sa ne petrecem sarbatorile la Viena si, infofolindu-ne, sa iesim de la concert, sa ne aprindem o tigara buna si coborand treptele Filarmonicii din Viena sa ne indreptam spre vreo cafenea vieneza. Daca stai sa analizezi, nu prea are sens ceea ce zic eu aici, mai ales puse toate cap la cap.   Nush ce am cauta noi doi de Anul Nou la Viena, doar noi doi. Apoi, noi nu prea fumam, deci din nou n-are nici o logica. Si in ultimul rand ce sa faci la o cafenea vieneza (cafenelele sunt oricum pariziene de fel) in noaptea de Anul Nou. A, ca era sa uit, din cate imi amintesc eu, concertul de Anul Nou e in dimineata de Anul Nou, adica pe 1 Ianuarie.


Eram copiii si cand esti copil pana si visele-ti sunt simple...

Cand cresti totul se complica. O fi viata complicata sau ne-o complicam noi degeaba?

Keep it simple!

joi, 28 octombrie 2010

Scrisoare catre femeia ideala


Hey, tu! Da, tu! Tipa inalta! Tu, esti cea careia ii scriu. Esti frumoasa, asa cum ii sade bine unui barbat sa aiba la brat, dar nu esti de plastic. Frumusetea ta e un conglomerat, un fel de echivalent a ceea ce esti tu . In ea, fiecare particica din tine traieste. Zambetul tau, da zambesti mult, razi la glumele mele si ne simtim bine impreuna, fata ta simetrica, parul tau lung. Totul esti tu, fiecare parte din tine te intregeste si daca ar lipsi ceva, nu ai mai fi la fel, nu ai mai fi un ideal.
Nu esti desteapta, asa ca inca te pot impresiona cu vreo chestie curioasa pe care am mai citit-o nu stiu pe unde, dar esti inteligenta. Stii ce sa spui cand trebuie si unde trebuie, stii cand sa pui piciorul in prag si cand sa mai lasi de la tine. Esti puternica, nu ridici sute de kilograme la haltere, esti puternica in sensul Margareth Thatcher. Esti femeia perfecta pentru un om cu o pozitie inalta. Pentru tine s-a inventat zicala "In spatele fiecarui barbat important e o femeie puternica". Imi esti persoana cea mai apropiata, esti iubita mea, sora mea, mama mea. Imi esti cel mai bun prieten, imi stii toate secretele. Stii ce imi place si ce nu pot sa sufar, ce iubesc si ce urasc cel mai mult. Esti langa mine cand am nevoie, dar stii cand sa te dai un pas inapoi si sa stai deoparte cand e cazul. Ma sufoci cu iubirea ta insa alaturi de tine ma simt liber precum pasarea cerului. Stii sa ma temperezi si sa ma opresti de la a ma arunca cu capul inainte cum fac de obicei. Esti persoana cu care ma consult prima data inainte de a lua o decizie importanta.
Esti o tipa cu care ma simt in largul meu atat in club cat si la o intalnire de afaceri. In rochia de seara, la Hilton, iti sta la fel de bine ca si cu blugii rupti si conversii rosi pe plaja in Vama.

Esti perfecta, nu pentru oricine, doar pentru mine...
Esti perfecta si tocmai de aceea esti ideala... poti sa fii undeva acolo sau nu, insa sunt sigur ca sansa de a te intalni vreodata e...mica....

LATER EDIT : Daca te simti...da un semn!

joi, 21 octombrie 2010

Curvelor, cu drag!


Avand in vedere ca nu prea m-am mai plans demult, am considerat ca ar cam fi momentul sa o fac. Adevarul e ca s-au si adunat multe in ultima vreme. M-am angajat! Da, in sfarsit ce-mi scrie pe diploma e scris si in dreptul campului "Functie" in vreun  formular dintr-o mapa prafuita. Sunt inginer! :) E stresant, ca asa-i la inceput, dar sper ca in timp sa se mai schimbe putin situatia. Dar nu despre job voiam sa scriu, desi imi cam ocupa in mare parte viata de zi cu zi.
Cu femeile am din nou probleme. Se pare ca nu incetati sa ma surprindeti, dragelor. De asta data, insa m-ati surprins in cel mai urat sens al cuvantului. E foarte nasol sa fii dezamagit, cu atat mai mult cand celei care o face ii acordasei o oarecare atentie, o considerai speciala. Nu speciala neaparat intr-un sens romantic, insa o considerai o prietena (poate chiar mai mult).  Cred ca a te simti folosit e unul dintre cele mai grele sentimente. Nu inteleg de ce femeile nu pot fi directe, ca si noi barbatii. De ce trebuie sa transforme orice lucru simplu intr-o chestie foarte complicata. De ce daca poti sa iei un metrou direct alegi ruta alternativa, cu 5 minute mai rapida, dar in care iesi dintr-un metrou, traversezi un pasaj kilometric alaturi de o gloata somnoroasa si foarte morocanoasa si urci in alt metrou. Nu inteleg... 
De ce pentru a afla numarul unui tip te combini cu altul, te lasi atinsa, te injosesti, dai sperante. Nu e mai simplu sa il ceri de la inceput? No strings attached, in fond eram prieteni, nu? Chiar nu va inteleg!

Si la urma tot barbatii-s prosti, porci si alte cuvinte care incep cu "p" si nu-mi vin acum in minte. V-ati gandit vreodata ca noi nu suntem asa, ci am devenit asa? V-ati gandit vreodata ca s-ar putea sa aveti si voi o oarecare vina in "evolutia" asta a noastra, in ferlul in care ne comportam, in care va tratam?

Poate o meritati sau poate sunt eu mai ghinionist de fel....