Cand o sa fiu mare vreau sa ma fac...

Tu ce-ai vrut "sa te faci cand vei fi mare"? Stiu ca poate pentru multi e o intrebare demna de "Copii spun lucruri traznite", poate e cam tarziu sa te gandesti la asta. Unii dintre noi sunt deja mari (au chiar peste 100 de kg!). Altii au ajuns sa fie exact ce voiau, altii au luat-o pe aratura si au ajuns in directia total opusa.

Prima mea meserie de "om mare" a fost om de stiinta. La vremea respectiva toata lumea credea ca asa m-au instruit ai mei sa zic, ca sa dea bine. Adevarul era ca stateam foarte mult la televizor (n-am mers niciodata la gradinita, nu-mi placea fiindca ne puneau sa dormim doi intr-un pat, unul la cap, celalalt la picioare si de fiecare data sfarseam prin a fi pisat pe picioare de catre colegul de pat) si vedeam multe chestii. Iar "om de stiinta" mi se parea ceva foarte cool. Halate albe, ochelari cu rama groasa, table intregi de formule matematice, ce mai, era misto sa fii om de stiinta!

Mai tarziu am inceput scoala si situatia s-a mai schimbat. Am fost pe rand istoric/arheolog (asta era in "perioada" Egiptului Antic, a omului de Cro-Magnon si a druizilor), doctor (cum sa fii "doctor de babe si de tzatze" nu prea se incadra in ideea alor mei de doctor adevarat, am renuntat ), preot/calugar (da, poate pentru unii pare mai mult decat surprinzator, dar am avut si o perioada de genul asta), arhitect (mi-a placut intotdeauna sa desenez si mereu am iubit casele, poate o "vina" o avea si colectia de reviste de decoratiuni interioare a mamei) si in ultima perioada (inainte de bac) eram impartit intre inginerii (calculatoare sau electronica si telecomunicatii) si regie de film(statul ala mult in fata televizorului a avut efectul lui asupra mea). Pana la urma am ajuns sa fac inginerie aerospatiala. Rad de fiecare data cand ma gandesc, desi "omul de stiinta" la care visam la 5 ani era om de stiinta de la NASA, asa ca, pana la urma nu m-am deplasat chiar asa de departe de primul "cand o sa ma fac mare, vreau sa fiu...".

PS:// n-am renuntat inca la visul de a cuceri Universul (un fel de Dr. Doom) :P

PSS:// Sa nu uit: Tu ce ai vrut sa te faci ?

Pot sa o numesc frustrare?

Am decis sa las pentru moment deoparte frustrarile sentimentale si sa imi indrept atentia spre cele legate de cariera. Am vazut ca sunt foarte la moda blogurile de angajare, n-am scris niciodata despre aspectul asta al vietii mele, cel putin nu aici, in afara CV-ului :). De un an incerc sa ma angajez, da, am fost cam ghinionist, am terminat 2 generatii deodata (cei cu 4 si cei cu 5 ani), e si criza, deci e cam greu. Am cont pe aproape toate site-urile importante de recrutare de la noi din tara, plus vreo 3 din strainatate si inca vreo 2 sau 3 firme de recrutare. Am trimis peste 100 de aplicatii pe site, plus pe la diverse firme, direct, via mail sau fax. Nimic. E cam aiurea ca am in CV un fel de ghiveci de legume, cu de toate. Am inginerie aerospatiala (facultate + master), am si activitate extracuriculara (vreo 3 ani prin asociatii studentesti, cu un apogeu intr-un board de conducere la nivel european), am 4 limbi straine (din care una e olandeza), o gramada de evenimente internationale, prin toate colturile Europei, scoli de vara atat in domeniu cat si in altele (leadership), aptitudini si programe ce s-ar incadra mai degraba in aria web design-ului (HTML, Photoshop, Dreamweaver, etc.). Am o pasiune nebuna pentru calculatoare si internet, bloguri (scriu in vreo 4 sau 5), social media (am conturi pe Twitter, Facebook, LinkedIn, Hi5, etc.) si afaceri (in fiecare zi imi vine in minte cate o idee).

De ce nu imi gasesc un job?  E prea mult sau prea variat CV-ul? (poate era mai bine sa ma orientez si eu pe o chestie).

Noah amu unde-i hiba?