Asaaaaa....unde eram?
Mi-am zis ca daca tot sunt aici sa fac tot posibilul si sa onorez cu prezenta cat mai multe invitatii la restaurant cu putinta, ca nah, stii tu, cuisine francaise, champs elysée, bordeaux (si inca vreo 5 cuvinte pe care le mai stiu in franceza). Cum franceza mea nu e tocmai grozava, mai ales cand vine vorba de descifrat denumirile din meniuri, iti dai seama ca fiecare iesire e o adevarata aventura.
O aventura intr-adevar, a fost si seara de ieri. Avem un coleg care incepand cu luna viitoare va lucra in alt loc si, conform traditiei din firma, si-a invitat colegii la o masa in oras. Ok, eu sunt aici doar de 3 saptamani, deci nu prea ma incadram eu in categoria "coleg", dar nah, collateral damage :P.
Asadar, iata-ne la restaurant, toata lumea la masa. Din nestiinta, sau inertie, sau prostie, ma hotarasc sa nu inot impotriva curentului si sa go with the flow. Cu alte cuvinte, comand si eu ce comanda si majoritatea lumii. La aperitiv/entré am luat un paharel de Porto si "ceva" (mancare). Acel ceva s-a dovedit a fi o farfurie cu gulii rosii, fierte, ceva parmezan/grana pe deasupra, niste rucola si samburi de nuca. Nu pot sa zic ca a fost rau, a fost chiar bun, insa recunosc ca am privit cu jind la farfuria lui Yann in care innotau niste filee,fileturi,fileuri, ma rog ati prins ideea, de hering cu cartofi natur.
Vazand ca am cam dat-o in bara la felul intai, mi-am propus sa nu repet greseala cand va veni vorba de felul principal, asa ca m-am pus cu burta pe meniu,( la propriu, era destul de stramt locul, mai ales pentru un overgrown gorilla ca mine). L-am studiat bine, da stii cum, bine de tot. Din cele cateva pagini am inteles doar vin si boef, deci era clar, voi alege vin, adica vin si boef, adica vita. Mi-a atras atentia o chestide de acolo, tartaire de boef, pfaaa, asta sigur e o friptura de vita suculenta cu un sos tartar cu mustar de Dijon. Mai comand la ea cartofi prajiti ca sa mearga direct la suflet, a.k.a la ficat si o salata, asta ca sa nu urle sufletul si mai ales constiinta prea tare. Spre surprinderea mea, majoritatea lumii comandase aceeasi chestie, ceea ce mi-a sporit increderea ca de data asta am facut alegerea perfecta, sau nu. A venit si momentul adevarului:
Dap, exact asta am zis si eu: WHAT THE FUCK!!!!!
Unde e friptura mea de vita in sos tartar ?!?
Chestia aia hidoasa pe care mi-o adusese chelnerul era o ghiulea de carne tocata, calitatea I, amestecata cu tot felul de mirodenii. Te-ai astepta sa bagi asa ceva intr-un matz si sa faic carnati sau macar ceva chiftele din ea. Nope, chestia aia se manaca asa cum o vezi, cruda, cu salata si cartofi prajiti si, DA!, am mancat-o pe toata! Bine, cred ca mai mult de ciuda amestecata cu o foame teribila si cu gandul la nota de plata care venea (aproape 50 de euro) si care pana la urma fusese achitata de tipul cu plecarea (lucky me!). Am zabovit pana pe la 12 in restaurant, dupa care cativa dintre noi, ne-am retras intr-un irish pub si am dat-o pe alcoale. In cele din urma am ajuns acasa pe la 3 dupa ce venisem juma' de ora pe jos. Avusesem ditai morcovul, cu iepure cu tot, sa nu ma taie vreun negru, sau cine stie, vreun roman, prin cartierul meu supracolor.
Morala: Intreaba, prostule, inainte de a comanda, don't go with the flow!
