to be or not to be...: gara

Daca tot sunt pe drum, mi-am amintit de garile pe care le-am vazut la viata mea, mai jos sunt poze din unele, din pacate nu am din toate. Daca ar fi sa le enumar, fara sa pun la socoteala pe cele din tara, cred ca ar fi cateva, peste 30. Da, imi place sa calatoresc cu trenul! Garile au specificul lor, aproape de fiecare ma leaga cate o amintire. De cele mai multe ori sunt orele petrecute in ele asteptand o legatura. Cred ca recordul e de vreo 20 de ore in gara din Montpelier, dupa ce am pierdut busul spre casa. Vreo 12 am stat si in Zagreb si Istanbul (Haydarpasa). Fiecare cu oamenii ei specifici, boschetarii ei, mirosurile, mancarea si culorile. De exemplu in Haydarpasa ma simteam foarte aproape de Orient, as fi zis ca sunt in Cairo. Nici Sirkeci nu e mai prejos, daca ajungeti pe acolo vreodata (Sirkeci e gara centrala a Istanbulului pe partea europeana a orasului) va recomand un kebab de oaie de la dugheana din fata garii si o bere la halba in Orient Express, barul-restaurant din gara. O bere buna la halba va recomand si in gara Belgradului, eventual asortata cu o plescavita cat se poate de picanta, asta ca sa te simti in Serbia. Un turist adevarat te simti in garile oraselor mari, a punctelor insemnate cu rosu pe harta. Vei fi luat pe sus in gara din Milano sau Venetia. Santa Lucia din Venetia are savoarea sa, daca ai norocul, sau ghinionul, depinde cum o iei, sa dormi o noapte pe scarile din fata garii venetiene te vei simti ca la turnul Babel, in jurul tau vorbindu-se "toate limbile Pamantului". Sentimental, cred ca sunt legat foarte tare de doua: Gara de Nord din Bucuresti si gara din Cluj. De Bucuresti fiindca indiferent ce am facut, pe unde m-oi fi plimbat am plecat si am ajuns tot acolo. Era inceputul si sfarsitul aventurii. Cluj, well, Cluj e alta poveste, alte amintiri, mai fericite sau mai putin fericite.