Am vazut Melancholia. Nu acum, a trecut ceva tmp de atunci si oricat de cliseic si de "la moda" ar suna, m-a marcat. Ok, sunt de acord ca poate nu e cea mai buna exprimare a efectului pe care l-a avut asupra mea, insa un lucru e cert: imi revin in minte imagini din film. M-a pus pe ganduri, sau, de fapt, mi-a adus aminte de unele perceptii pe care le-am avut asupra vietii la un moment dat.
Mi-a adus aminte de o perioada, cam demult ce-i drept, cand ma imbracam foarte mult in negru. Tineam doliu pentru mine fiindca simteam ca fiecare zi ce trece e o zi pierduta si ca in fiecare zi murim cate putin, ca viata noastra de fapt e o goana nebuna spre moarte. De cand ne nastem nu facem altceva decat sa murim. La un moment dat stiu ca am transpus teoria asta si in matematica, cine e curios o poate gasi AICI. Recitind-o imi dau seama ca aveam ceva rotite nelalocul lor.
Nu poti sa nu te intrebi cum ai reactiona tu daca Melancholia ar fi pentru viata ta ceea ce "season finale" e pentru un serial: Sfarsitul. Mi-am mai pus intrebarea asta si dupa ce am vazut "The bucket list". Si atunci am scris despre lista mea de final de viata. Poti citi AICI.
Trist...
PS:// nu demult mi-am facut si un playlist numa' bun de ascultat pe patul de moarte (AICI) ca deh, daca tot e viata o scena si noi suntem actori, macar coloana sonora sa fie misto.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu