Live blogging

Acum ca tot mi-am instalat aplicatia mobila de blogging a celor de la Google/Blogger mi-am zis sa o si incerc, asadar iata prima postare cu adevarat "mobila". Adevarul e ca in comparatie cu varianta folosirii blogger-ului via browser-ul de pe telefon, folosirea aplicatiei e mult mai facila. Apropos, pentru cei ce au un telefon mobil ce ruleaza pe Android, puteti gasi aplicatia in Market cautand dupa "blogger".

Sunt in metrou. Ma duc spre Regie, cu o oarecare reticenta, ce-i drept. Ma bucur ca am scapat de ea, dar inca mai am un sentiment ciudat. E ca si cum mi-ar fi intrat in piele asemeni unei duhor care refuza sa-ti iasa din nari chiar si dupa multiple spalari. Da, recunosc, am trait si experiente faine acolo, am cunoscut oameni pe care ii tin aproape, insa din pacate, puse in balanta, lucrurile rele sunt mai grele decat cele bune...mai ales primii doi ani, poate cei mai groaznici traiti vreodata. Cand ma gandesc la acele momente imi vine in minte textul de la "Hotel Cismigiu" cu accentul pus pe "intr-o hruba la cap de coridor" si "stam cu cracii-n pisat". Daca imi citesti primele postari, o sa iti dai seama in ce stare eram.

Ce de fete frumoase sunt in metrou. God bless Romania!

Vorbim mai tarziu, tre' sa cobor!

Un om la varsta "PREA"

Venind azi de la munca spre casa, cu 3 ore peste program (Normaaaal! F@!6$"&!!!!), mi-a venit in minte raspunsul la intrebarea "De ce nu sunt intr-o relatie in momentul de fata?" (asta ca sa nu zic "Io de ce nu am pretena?!?" dar n-am zis-o ca as fi fot prea jenibil). Asaaaa, raspunsul este ... PREA! Stati, nu va ambalati prea tare ca vin si explicatiile. Asadar:

PREA ocupat cu jobu' - cand esti intre 10 si 14 ore intr-un birou cu inca 4 tipi, ai slabe sanse sa vina vreo fotomodeala sa bata la usa si sa-ti ceara mana. Bine, asta in cazul in care nu esti ghei, ca atunci te vei simti minunat la acel everyday sausage party. (sic!)

PREA gras - no comment aici, mi-o zic in fiecare zi si totusi nush de ce nu slabesc nici un gram. Hmmm, cred ca ar fi momentul sa nu mai zic nimic si, eventual, sa ma apuc sa si fac ceva.

PREA tanar pentru o relatie de durata - si aici ma refer cu o tipa in jurul varstei mele. De ce? Pentru ca tipele la varsta asta cam incep sa se gandeasca la maritis si pentru mine asta e bonner killer. Numa' de insuratoare nu am chef acum, sau peste 5 ani, poate nici peste 10... ma intelegi tu.

PREA batran pentru relatii cu fetiscane de liceu care n-au chef de maritis - la moaca mea de pedofil cu acte, nici nu ma lasa astia sa ma apropii de gardul vreunui liceu, daramite sa ma mai bag si in vreo relatie de genu'. Oricum, nu stiu ce as putea cauta intr-o astfel de relatie.

PREA tanar si fara bani pentru o relatie cu o pitipoanca buna - din nou nu stiu ce satisfactie as putea avea dintr-o astfel de relatie, dar am zis s-o scriu si p-asta daca tot mi-a venit in minte.

PREA neinteresant pentru o relatie cu tipe mai in varsta -  tipele mai in varsta fie cauta un sot, vezi cazul de mai sus, fie cauta sarea si piperul, barbatul ideal, ca doar nu-i degeaba singura la varsta asta. Cum nu sunt niciunul dintre "the one-si" si variata asta pica.

PREA prost la pat pentru a fi amantul unei femei mai in varsta, cu bani si situatie - ok, poate nu trebuia sa mentionez si varianta asta, dar ce sa facem, adevarul doare de cele mai multe ori. Oricum trebuie sa recunoastem, astfel de femei au nevoie de un barbat adevarat, un James Bond mioritic, rafinat, stilat si cu ... MARE! Deci, mai am de crescut...pe toate planurile.

Solutia problemei? Sa mor io daca o cunosc, ca doar daca nu ar fi nu s-ar povesti...aici. Sau cu alte cuvinte, ai vreo solutie?


PS:// daca ti-a placut, nu uita sa dai share (butoanele de mai jos). Multam!

Burete uscat

E una dintre acele zile in care imi vine sa imi fac un bagaj mic si sa plec. Unde? Nu stiu si nici nu cred ca ar conta. Undeva departe. Pe o insula pustie...

Are careva o insula pustie?

Una care sa aiba nevoie de un ingrijitor/supraveghetor. Vreau un hamac si o biblioteca mare, plina de carti.
 Nu, nu ma voi lasa acum  prada carcotasilor pe care parca ii si aud spunand : "si tantarii, mancarea...si Internetul?!" Da, probabil mi-ar lipsi Internetul, la urma urmei sunt un online junkie...

Oricum, ideea e cea de evadare, conteaza mai putin locul sau timpul. E sentimentul ala de libertate care imi lipseste mai nou. Viata de corporatist te leaga. Te leaga de afurisitul ala de scaun din fata calculatorului care indiferent cat de comod ar fi, tot face sa ti se amorteasca curu' dupa 14 ore de stat pe el. Legat de tampenia aia de monitor care iti fute ochii, in aceleasi 14 ore in care incepe sa ti se putrezeasca partea opusa. Si sa nu mai zic de creier pe care il simt tot mai uscat si sterp, asemeni unui burete uscat. Simti cum pe zi ce trece esti mai lipsit de valoare si ca in loc sa progresezi, regresezi spre un mandru statut de molusca leguminoasa. Halal viata!