Merry Winter Holidays...NOT!

TSarbatorile...nu imi plac. Deloc! Am observat ca sunt foarte .influentat de ceea ce ma incojoara. Astfel cand e liniste in jur meu sunt si eu calm, linistit. Cand e agitatie sunt si eu agitat. Si sa fim seriosi, nu cred ca lumea e vreodata mai agitate decat in perioada sarbatorilor de iarna. Mi-e foarte greu sa nu ma comport ca un Scrooge al lumii moderne sau ca un. Grinch. Nu sunt rau, nu vreau sa stric bucuria celor din jurul meu. Tristul adevar e ca nu mai sunt copil demult, de fapt nici nu stiu daca am fost vreodata. Un lucru e cert: n-am crezut niciodata in Mos Craciun si sincer prefer latura religioasa a sarbatorilor in dauna celei laice, a carei laturi comerciale trebuie sa o recunoastem.
Ne imbuibam, facem exces de tot, ne agitam, ne certam, suntem stresati. Pentru ce? Ca sa fim in rand cu lumea? Thanks, but no, thanks!
Dupa Craciun vine Revelionul. Alt motiv de lauda. N-ati observat cum te intreaba toti ce faci de Revelion? Chiar credeti ca ii intereseaza atat de mult persoana voastra? Nope! Nici n-apuci sa deschizi gura ca ei si sar cu un "- Noi mergem la munte cu niste prieteni."

De abia astept sa treaca, desi vor trece si partile pozitive: timpul petrecut cu cei dragi si perioada de odihna, si Doamne, cata nevoie am de ambele! Sorry pentru literele in plus sau in minus dar am scris articolul pe drumul spre casa, de pe telefon :)

Papagalul posedat

Atat de trist si in acelasi timp atat de funny :))) Enjoy!

viata...

Ne invartim intr-o serie de cercuri vicioase. Dorinte, vise sau obsesii, toate ne ingreuneaza viata, sau pur si simplu, ne-o condimenteaza. Mereu am vrut ceea ce nu puteam avea sau era destul de greu de obtinut. Indiferent ca era vorba de haine, mancare, fate sau un stil de viata, cu cat era mai mica probabilitatea de a le avea cu atat imi doream mai mult sa le am.

Iti place obsedant de mult, o visezi, gandul la ea iti aduce zambetul pe buze intr-o dimineata mohorata de toamna. Te trezesti cu chipul ei in fata ochilor si adormi cu ea in gand.

Iti place obsedant de mult, il visezi, gandul la el iti aduce zambetul pe buze intr-o dimineata mohorata de toamna. Te trezesti cu chipul lui in fata ochilor si adormi cu el in gand.

Tu te gandesti la ea, ea se gandeste la el. Ea e obsesia ta, el e a ei. Traiti aceleasi obsesii, insa nu unul pentru celalalt.

Te intrebi ce s-ar intampla daca intr-o zi ea te-ar "vedea". Ce s-ar intampla daca intr-o zi obsesia ar deveni realitate. Oare cum ai reactiona? Intr-un fel mi-e frica de o astfel de zi. Daca ea nu e nici pe departe asa cum mi-am creat-o eu. Poate ca avand sansa sa o cunosc mai bine voi realiza ca nu e atat de speciala, de vie, haioasa. Mi-e frica...

Si atunci? Vei trai toata viata sub semnul intrebarii "Ce-ar fi fost daca?"...