Intr-o benzinarie, un proaspat pensionar alimenta, atent sa nu depaseasca 10 lei, Dacia sa subreda model 1982. La pompa de alaturi, o tanara superba coboara dintr-o la fel de superba decapotabila, cautand zadarnic din priviri un pompagiu. Omul nostru, se ofera fastacit sa o ajute. Dupa un schimb sumar de amabilitati omul isi ia inima in dinti si isi exprima fatis nedumerirea: - Domnisoară, eu am lucrat 40 de ani la stat si nu am reusit sa imi cumpar decat Dacia asta pe care o vezi. Dumneata ce servici ai sau cu ce te ocupi de iti permiti asemenea bijuterie de la varsta dumitale atat de frageda? - Cu sex oral, tataie, raspunse amuzata. - Cum, zise omul iesindu-i ochii din orbite, adica iei muie? - Nu, tataie. Eu fac sex oral, muie ai luat dumneata, timp de 40 de ani, muncind la stat...
cateodata ma apuca nostalgia sau, mai pe romaneste, ma apuca dorul. chestia asta mi se intampla cand ma duc acasa, cand stau in localul preferat si imi amintesc de clipele petrecute acolo cu prietenii mei. ce vremuri frumoase! mi-e dor de modul lor de gandire, de viata miserupista ce o traiam atunci. din punctul meu de vedere anii de liceu sunt cei mai frumosi, nimic nu egaleaza asta.
cel mai dor imi e de glumele pe care le faceam, de modul in care radeam unii de altii. radeam ca intre prieteni, nimeni nu se supara si stiai ca la un moment dat o sa iti vina si tie randul. radeam de costel cand se combina cu vreo grasa, mai ales la betie, si doua saptamani dupa il intrebam in fiecare zi ce mai face noua sa achizitie. normal ca el nici nu mai stia cum o cheama :)). radeam de george si de atitudinea lui macho cand venea vorba de fete, la un moment dat stiu ca era "the latin lover a.k.a. pepe". radeam de mine si de problemele mele cu viata, mereu am fost de parere ca eu am inventat curentul "emo". radeam de grasimea lui valer sau de hanging po' a lui flo. ce vremuri frate!
chiar mi-e dor, mi-e dor si doare, uneori le simt lipsa, foarte, foarte tare... as da multe din ce am acum sa pot da timpul inapoi... cand am fost acasa am mers la o cafea in lord's pe la amiaza. m-a cuprins o tristete de parca eram la inmormantare, imi aminteam de cum mergeam la un ceai sau la un capucino cu george si stateam cateva ore bune facand probleme la fizica si cand incepea sa vina lumea, incepea si party-ul. cred ca recordul personal la ore de stat in lord's e de 13 ore in continuu :)) i'm not a loser! era pur si simplu un alt stil de viata, fara orgolii ampulea, fara idei de mare popularitate in cap, conta sa ne simtim bine unii cu altii si atat. se pare ca vremurile se schimba si oricat de dureros ar fi trebuie sa acceptam asta...sau nu. cand sunt in conjurat de "prieteni" vreau sa pot sa fiu eu, nu vreau sa fiu un eu cenzurat, care are grija ce spune. ma cenzurez destul in compania altora, nu vreau sa fac la fel si in grupul de prieteni, iar daca asta se intampla, well poate nu sunt intr-un grup de prieteni...shit happens asta e, mereu am fost un singuratic si probabil la fel o sa fie si pe mai departe, asta mi-e soarta, mi-o accept.
