Dona Juana

Am început să citesc terminat ultimul roman al Lorenei Lupu, Dona Juana. E exact asa cum mă așteptam să fie. Nu e pentru pudici. E un roman cu gays, cu țigani,  travestiți,  cluburi bizare și ..sex. Mult sex (și nu de tipul aceluia pe care îl faci cu nevasta acasă pe întuneric).

Limbajul folosit e același cu care m-am obișnuit citind blogul autoarei: fără perdea (unii ar spune chiar murdar), însă nu cred că ai putea reda culoarea locală și atmosfera pe care vrea să ți-o transmită folosind "penis" în loc de "pulă" sau "relație sexuală" în loc de "futut". Da, nu e un roman pentru copii, la fel cum nu e un roman pentru melteanul ce râde tâmp, cu gura până la urechi, când vede cuvântul "muie" într-o carte (coaieee!).
Dupa cum spune și Cristian Mungiu în prefața cărții, dacă ai idee cât de cât despre cine e și ce/cum scrie Lorena, îi vei recunoaște stilul în rândurile romanului. Ironie, cinism, glume deocheate și vorbe tăioase. E totul acolo. O recunoști plecând de la premiza că o și cunoști, pentru că autoarea, care e în același timp și actriță, te pune pe gânduri:  cât din ceea ce citești e un rol (fie el însăși acela de fata-rea Lorena Lupu) și cât e "the real thing"?
E clar că autoarea își iubește unele personaje mai mult decât pe altele, sunt curios însă în ce măsură fac ele parte și din "adevărata" Lorena Lupu. In ce măsură e Dona Juana, Virgil sau cu blândul Anton.
(Personal cred că mă confund cel mai mult cu grasul visător și ale sale scrisori pe hârtie albăstruie cu care încearcă în zadar să facă impresie.)

A fost ceva care mi s-a părut în neregula cu cartea? Da, sfârșitul  Nu știu, a fost oarecum prea brusc, prea terminat în grabă și prea happy end. Cred că mă așteptam la ceva mai sumbru, mai rău.  Nemulțumirea asta cu finalul am mai avut-o anul ăsta și la M-am hotarat sa devin prost a lui Martin Page, deci s-ar putea sa fie vreo fază de-a mea. 
La final și per total vă recomand cartea. Eu am luat-o sub formă de e-book de pe Elefant --> LINK (refferal)