De vorba cu tine...

Stii, ma gandeam zilele astea ca totusi, pe langa toate ciresele de pe tort din ultima perioada parca totusi inca lipseste ceva, ceva vital. Adevarul e ca de vreo trei zile sunt intr-un fel de cvasi-depresie, sau pseudo-depresie. E un sentiment tare ciudat. Stii senzatia aia cand parca ti-e pofta de ceva insa nu stii de ce anume si asta te roade. Pe mine ma roade in asa hal incat nu mai pot dormi noaptea, atat de tare ma roade incat sambata noaptea am petrecut-o la un bar, intr-o cafenea, stand de vorba cu barmanul. Trist ar putea spune unii. Stand acolo aveam acelqsi sentiment. Era ca si cum as sta acolo, asteptand ceva sau pe cineva care intarzia sa apara. Era sentimentul acela de lipsa, de gol in stomac si nod in gat. Ma simt plictisit desi sunt atat de ocupat incat viata mea s-a redus la niste rutine ce pot fi lesne enumerate folosind degetele de la o mana. Simt nevoia sa fac ceva creativ, ceva care sa ma scoata din lume si in lume. As pleca in lume, m-as apuca de ceva, mi-e dor sa desenez cum faceam odata. Am atatea si totusi simt ca imi lipsesc foarte multe. Poate te-am plictisit, scuze, dar simteam nevoia sa spun cuiva ce am pe suflet, stii bine doar, ca asta face parte din setul meu de tehnici de supravietuire. Mersi ca m-ai citit si iti stau la dispozitie cand o vei avea si tu nevoie...