De ce cacat ma simt nashpa, iar? Desi initial am crezut ca e din cauza conferintei de azi, care by the way a fost foarte tare, insa care mi-a cutremurat intr-un fel lumea profesionala, ideea de cariera si mai ales ce vreau sa fac mai departe.
P. zicea ca e foarte posibil sa fie pentru ca ne maturizam, ca si ea se simte exact la fel si s-a simtit foarte ciudat in ultima perioada. Sa fie oare pentru ca realizam incet, incet ca s-a cam terminat cu joaca? Realizam ca nu ne mai permitem sa irosim timpul aiurea, ca a venit momentul sa stam intr-adevar pe propriile picioare si intr-un fel asta ne sperie, poate nu neaparat in mod constient, nu am atacuri de panica sau chestii de genu, sau cel putin nu inca :). Stiam ca zilele astea vor veni in cele din urma si mereu am crezut ca sunt pregatit sa trec la nivelul urmator. Poate asta e motivul pentru care in ultima vreme nu mai am rabdare, mai ales cand stau si nu fac nimic, nu mai sunt cel de altadata. Simt nevoia sa ma fac util, sa exploatez ideile care imi vin in minte. Simt ca as putea sa misc muntii din loc daca cineva mi-ar da sansa. Si astfel am ajuns din nou la subiectul conferintei de azi: antreprenor sau angajat? Nu stiu daca in cele din urma conteaza chiar atat de mult pentru cine lucrez as long as I am in charge of things. Imi place sa fiu independent, mereu am fost, poate ca are legatura cu coarnele taurului din zodia mea. Poate e pur si simplu personalitatea si mai ales incapatanarea mea. Nu suport sa mi se spuna ce sa fac. Asadar, angajat sau angajator, patron sau patronat? Nu stiu...
Si ca decorul sa fie complet mai simt si o frustrare ciudata ce tind sa cred ca are legatura cu o anumita "ea". Indiferent ce as simti pentru ea parca e nevoie sa aplic tactica de indepartare subita. Intrerup orice contact, sterg orice amintire si las rana sa se vindece. Dar oare si in cazul asta solutia e la fel de drastica si necesara ca si in celelalte cazuri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu